My Space

Expoziţia lui Vlad Nancă a fost exact ceea ce anticipasem că va fi, şi anume concept. Artistul şi-a creat un spaţiu propriu, context pentru un război între 2 direcţii opuse de gândire, una divergentă, alta convergentă, una care permite formarea de idei noi, alta care profilează o concluzie. Sunt 10 lucrări (Coadă, Minune, Omagiu, If you give it to me I'll give it to you, Fără titlu (Cojoc de cioban pus în cui), Fără titlu, 1300 Dacia 1300, Ideal, Revolution, Fără titlu (Poţi să dai gol?)) aproape inexpresive din punct de vedere plastic, iar cine se aşteaptă la deliciu vizual nu va ajunge unde trebuie.

Şi aşa mi-am dat răspunsul unei întrebări lansate cu o noapte în urmă într-un cerc de cunoştinţe: "Ce e arta contemporană?" - concept transpus în elemente care odată scoase din cadrul ideii sunt banale sau, mai mult decât atât, uşor de introdus în categoria estetică a urâtului, pentru ca mai apoi toată povestea să devină, din nou, concept.

Mâine e ultima zi de expoziţie pentru Art in Motion şi pentru My Space. Una e sub Cărtureşti, alta la Palatul Universul. 15 poveşti într-una, 2 direcţii diferite de gândire în cealaltă. Merită.

PS: ceva poze nu tocmai reuşite la noapte, I'm in a hurry. 

My Space - Vlad Nancă

Pe 21 martie, ora 14:00, Palatul Universul din Str. Brezoianu 23-25 - expoziţie nouă Vlad Nancă. Detalii după vizionare :P.

Spre ruşinea mea am ajuns destul de târziu pe la MTR, la expoziţiile din cadrul BAB 2008. Partea şi mai proastă e că studioul Horia Bernea era închis în acea minunată zi de sâmbătă şi cam tot ce era available era expoziţia de fotografie a lui Ştefan Tuchilă. Da, idee interesantă, însă nu neapărat originală, şi foarte simplă, transparentă chiar, combinaţie de factori care îţi permiteau vizionarea completă şi înţelegerea conceptului în... să zicem 2 minute. Deja pe la minutul 3, tânăra care îşi pilea unghiile plictisită (cred ca se apucase totuşi şi de croşetat până am plecat) începuse să se uite de-a dreptul ciudat la mine, cu o privire contrariată "Ce mama naibii te uiti atât, ca-s nişte poze pe care scrie NU?". 

Expoziţia arată în felul următor:

Cred eu ca merită menţionat faptul că organizatorii au gândit extrem de prost amplasarea fotografiei "Ba da" pe peretele imediat lateral uşii. Ori se pornea de la "Ba da", caz în care nu mai vad firul logic, ori parcursul expoziţiei se făcea de la final... hmm.

Simpatică a fost, însă, instalaţia lui Radu Comşa de la intrarea în expoziţie: