A început construcţia Monumentului Holocaustului în scuarul Brezoianu

În Bucureşti se întâmplă urmatorul scenariu (dat pe repeat, alţi copaci, alte betoane, dar aceeaşi idee cretină): se ia un spaţiu verde care mai rezistă eroic printe străzi asfaltate prost şi maşini parcate alandala, se iau câţiva oameni pe care statul îi investeşte cu PUTERE DE DECIZIE fără să le faca un control psihologic în prealabil (sau măcar un test de cultură şi bun-simţ) şi din combinaţia asta rezultă monştri. Se spune cu tam-tam că proiectul e unul cultural, populaţia tace că deh "ţara are nevoie de cultură dom'le" şi e comunism all over again: idee bună în teorie, dar care merge cum nu se poate mai prost în practică.

Concret, avem scuarul verde dintre str. Lipscani, str. inginer Anghel Saligny şi str. Mihai Vodă (sigur îl ştiţi, e părculeţul de la capătul străzii Brezoianu, pe lângă Expirat) unde era în plan din 2006 să se construiască Monumentul Holocaustului. Ei, acum avizul s-a dat (normal, după ce s-a început defrişarea), scuarul e împrejmuit şi peste puţin timp se împânzeşte locul de betoniere. 

Mai multe detalii aici (accesaţi şi linkurile din articol). 

Scurt pe 2, noi vrem să protestăm. Mâine e stabilită o întâlnire cu cei de la Eco-civica, o să vedem ce reuşim după. Dacă vreţi să vă alăturaţi (and by all means, we need people) ridicaţi 2 degete şi vă anunţăm noi când se organizează ceva concret. 

Zaha Hadid goes Lacoste!

Dacă talentul în design al lui Philippe Starck i-a adus un contract important cu Fossil, pentru lansarea liniei S+ARCK, viziunea artistică a Zahei Hadid a dus la colaborarea acesteia cu Lacoste. Noile modele de încălţăminte create de celebra arhitectă au fost lansate în Martie 2009, în ediţie limitată de 1000 de perechi şi doar în magazine selecţionate.

Republik goes online

Am aflat şi eu cu întârziere o veste nu tocmai agreabilă. igloomedia au cam fost loviţi de criza financiară şi, în încercarea de a reduce costurile, au scos Republik de la print. Din fericire, nu moare cu totul, devine online. Informaţii oficiale, aici. 

Sper, totuşi, să nu facă omuleţii vreo prostie şi cu igloo habitat&arhitectura, că atunci chiar ne supărăm. ;) 

Sâmbăta Sonoră

Sâmbăta sonoră - program de iniţiere în sound art/ radio art/ muzică contemporană. Sună interesant. 28 martie, ora 20:00, undeva prin TNB.

Art in Motion

Începând cu 11 martie, sub Cărtureşti au fost prezente cele 15 machete la scara 1/18 ale pieselor din BMW Art Collection. Ideea acestei colecţii i-a aparţinut pilotului francez Herve Poulain, iar primul artist care şi-a modificat maşina a fost americanul Alexander Calder, al cărui automobil a fost primit cu entuziasm în 1975, la cursele Le Mans. De aici, BMW s-a îngrijit de perpetuarea fenomenului în timp.

Printre cei care au avut ocazia să lucreze pentru acest proiect s-au numărat Frank Stella, Roy Lichtenstein, Andy Warhol şi David Hockney, singurul artist de sex feminin fiind Esther Mahlangu, născută într-un trib de băştinaşi din Africa de Sud. 

Reprezentând o expresie a evoluţiei cultural-istorice a artei şi tehnologiei, colecţia s-a îmbogăţit în 2006 cu a 16-a maşină care creează, însă, o ruptură stilistică faţă de ce s-a facut până la sfârşitul anilor '90. Astfel, Olafur Eliasson a înlocuit partea superioară a caroseriei cu o învelitoare de metal acoperit de gheaţă, vehiculul devenind irecognoscibil. 

E o colecţie interesantă şi cum nu s-a reuşit niciodată aducerea laolaltă a mai mult de 5 maşini(the real shit) pentru o expoziţie, cred că măcar machetele trebuie văzute. Iar Cărtureştiul e plăcut, oamenii de acolo îţi dau explicaţii pentru fiecare exponat în parte şi cu puţin noroc dai şi de Mani Gutău cu o chitară în braţe, că doar n-a organizat toată treaba asta Catapulta Records degeaba. 

My Space

Expoziţia lui Vlad Nancă a fost exact ceea ce anticipasem că va fi, şi anume concept. Artistul şi-a creat un spaţiu propriu, context pentru un război între 2 direcţii opuse de gândire, una divergentă, alta convergentă, una care permite formarea de idei noi, alta care profilează o concluzie. Sunt 10 lucrări (Coadă, Minune, Omagiu, If you give it to me I'll give it to you, Fără titlu (Cojoc de cioban pus în cui), Fără titlu, 1300 Dacia 1300, Ideal, Revolution, Fără titlu (Poţi să dai gol?)) aproape inexpresive din punct de vedere plastic, iar cine se aşteaptă la deliciu vizual nu va ajunge unde trebuie.

Şi aşa mi-am dat răspunsul unei întrebări lansate cu o noapte în urmă într-un cerc de cunoştinţe: "Ce e arta contemporană?" - concept transpus în elemente care odată scoase din cadrul ideii sunt banale sau, mai mult decât atât, uşor de introdus în categoria estetică a urâtului, pentru ca mai apoi toată povestea să devină, din nou, concept.