Olimpiada şi noul val de clădiri postmoderniste din Beijing

Olimpiada care începe mâine la Beijing a fost un bun prilej pentru ca statul chinez să-şi continue concentrarea eforturilor pe acţiunile de remodelare a capitalei, începute cu ceva ani în urmă. Mi se pare excepţional faptul că nişte oameni tradiţionalişti, a căror cultură bogată a rămas destul de bine impregnată în modul lor de a trăi şi a vedea societatea, pot fi atât de deschişi la inovaţiile lumii moderne şi, mai ales, la formele de artă contemporană. China a început să dea un nou chip arhitecturii sale, reuşind să uimească de fiecare dată. De la sediul Televiziunii Centrale Chineze (CCTV) - care sfidează, pur şi simplu, legile gravitaţiei - la noile construcţii prilejuite de Olimpiadă.

Stadionul olimpic al lui Herzog şi de Meuron şi-a găsit inspiraţia în forma unui vas antic chinezesc, care a fost transpus apoi în natură, sub forma unui cuib de pasăre. E o construcţie impresionantă din bare de oţel, în care nu există două elemente similare, toate răsucite şi curbate pe distanţe de până la 300 de metri. Toată trama de bare este neregulată, condiţie derivată din necesitatea menţinerii aspectului dezordonat al "cuibului". Ridicarea acestui obiect de arhitectură a fost o adevărată provocare, atât pentru arhitecţi şi ingineri, cât şi pentru constructori.

Construcţia bazinului olimpic a pus, însă, alte probleme. Având la dispoziţie planurile deja aprobate pentru stadion, echipa de arhitecţi a fost intimidată şi s-a văzut nevoită să găsească un concept care să se apropie, pe de o parte, spiritului inovator al construcţiei aflate la mai puţin de un km depărtare, şi, pe de altă parte, să nu creeze notă discordantă faţă de aceasta. Cu deadline-ul foarte aproape, echipa a reuşit, după eforturi considerabile, să prezinte proiectul cubului care a fost primit cu entuziasm de popurul chinez. Propunerea a fost o structură de oţel tip fagure, acoperită cu perne din folie de ETFE (etilenă tetrafluoroetilenă) - care nu este nimic altceva decât o folie subţire de plastic. Folosirea acestui material neconvenţional reduce costurile de energie, permiţând pătrunderea perfectă a luminii, precum şi reglarea temperaturii în diferite zone prin punctele opace (de la 10 pana la 60% din suprafaţă) care reflectă razele solare, dar şi prin acumularea de energie din interiorul sctructurii (vara fiind dirijată spre exterior şi iarna ajutând la încălzire). Mai mult, fluorul din ETFE împiedică eliberarea de oxigen, deci materialul arde fară flacără şi doar în prezenţa sursei de incendiu.

Aceste noi clădiri au devenit deja simboluri pentru Beijing şi reprezintă exemple de primă clasă pentru buna coexistenţă dintre un limbaj arhitectural high-tech, principii funcţionaliste şi ecologice.